Pana azi, ma amuza conceptia de arta a generatiei mcdonald’s, pe care cliseele promovate de Coelho (sau alti n indivizi ca el) ii fac sa mediteze la dramatismul vietii.
Azi, am dat de unu’ si mai si. Subsemnatu’ Guillermo Vargas HabaCUC (subliniez inca o data CUC), in disperarea lui de a iesi din anonimatul mondial de pana atunci probabil, s-a gandit sa “expuna” in galeria de “arta” un caine. Animalul a fost lasat sa moara, acest proces fiind considerat nu numai de individ “arta”, ci si de asociatia “Biennale Centroamericana di Arte’, care a hotarat ca un ‘eveniment’ similar sa fie repetat in 2008.
Ce inteleg eu din toate astea, e ca domnul CUC a vrut sa faca din suferinta/agonie arta..?! Ok, suferinta a fost si este in permanenta o sursa de inspiratie, da’ nu intr-o forma atat de bruta. Arta implica inspiratie si, inevitabil, munca. Deci, luam suferinta ca sentiment propriu-zis si transformam procesul in sine in ceva artistic prin stilizare, nu? Eu cel putin asa cred. Individul asta a cules cainele de pe strada, l-a protapit de un perete si...let it be. Pai, draga, asta pot sa fac si eu la urma urmei, da pe mine nu m-ar lua in seama nici o asociatie de laba trista, doar pentru ca nu ma auto-intitulez ‘artist’.
Asa ca, domnule CUC, cu parere de rau, sa faci arta nu e atat de simplu. Si nu vorbesc neaparat din perspectiva unui iubitor de animale, ci mai degraba a unui simplu om care observa ce idei jalnice de a defini arta au personulitatile de azi.
S-a conceput o petitie pentru a nu se repeta chestia asta si in 2008. Nu stiu cat efect va avea, dar eu am semnat-o si am sa pun aici linkul.
http://www.petitiononline.com/13031953/petition-sign.html
Aici sunt mai multe detalii si poze cu cainele “sacrificat de dragu’ artei”:
http://ionut.ecosapiens.ro/fii-schimbarea-pe-care-vrei-sa-o-vezi-in-lume
Concluzie: domnule CUC, esti o laba a societatii.
