Gogomanition - brutal!

Concluzia acestei saptamani : nu m-am obisnuit nici pana acum sa ma trezesc la 6 :50, sunt facuta sa dorm (muult) ! Cine a zis vreodata ca atmosfera de dimineata e proaspata si frumoasa, ori a trait intr-un loc fain, unde chiar puteai sa te bucuri de natura in fiecare moment al zilei, ori a fost un idiot, ori se trezea mai tarziu decat mine. Eu in fiecare dimineata aud cum croncane ciorile tot drumul inspre scoala. Dar nu merg eu weekendu’ asta la Paltinoasa, la Iggy sa-mi reincarc fortele ?! Asa ca...Irina, incalzeste casa, pregateste-mi un pat, ‘cause here I come!

A, si alt eveniment important din saptamana asta a fost momentul in care am facut scor record la Quadra Pop, joi, in ora de franceza. Si tot la ora de franceza, numai ca marti, o colega care mi-a zis ulterior ca vrea sa-si pastreze anonimatul, (desi, hai sa fim seriosi, stiti toti cine e >:) ) ne-a dovedit noua tuturor ca ‘telenovica’ intra adanc in subconstient, cand in loc de ‘aussi’, a trantit un ‘tambien’. Si in final si-a incheiat ‘discursionul’ cu « avec ma mere ma inteleg mai bine ».

« Gogomanition, va !... »

Zilele trecute am aflat ca in engleza expresia « the real McCoy » e echivalenta cu « the real thing ». Cum ar fi sa merg pe strada si sa strig dupa cineva: “hey, you are the real McCoy!”.

Si tot zilele trecute, iata ce am gasit pe oDC:

Uitati numai ce urmeaza dupa folderul cu « Black & Death ». Tot ce pot sa spun este ca individul are niste gusturi complexe nevoie mare. Sau poate ca, in acel folder avea sortate manele de alea ‘brutal’ gen ‘sa moara dusmanii mei’.

Saaangeeeee !

Tralala

Intrebarea zilei : de ce toti indivizii, indiferent de sex au poze facute de sus (in jos) ? .Mie personal pozele alea mi se par de-a dreptu’ hidoase. Fac ‘subiectul’ sa arate ca un peste esuat. Inteleg sa fie o poza, doua, dar fratilor, fenomenul ia amploare !

(Daca vreti sa va faceti poze de sus (in jos) si nu cunoasteti regulile, cititi in continuare.)

Tehnica acestor capodopere fotografice ar fi : mana pozitionata la minim 30 de cm deasupra capului, privirea directionata spre obiectiv (sau nu), ochii cat mai bulbucati...si click ! Voila ! Pentru un efect maxim, ochelarii cu rama groasa purtati strict din motive estetice (daca se poate zice asa...) sunt solutia. Daca aveti ochi frumosi, acnee sau nasul mare si nu stiti cum sa va mai etalati atuurile, stati linistiti, toate cele mentionate mai sus pot fi observata usor intr-un mod cat se poate de natural, nu va mai straduiti inutil sa le scoateti in evidenta.

Sa trecem la lucruri mai...ma rog...

Azi am vazut un meltean, posesor al unei masini de n zeci de mii de euro probabil, care se falfaia prin oras cu volumul dat putin mai tare decat un claxon de tir. Individul asculta melodia aia pe care o aud la toate majoratele, sigur o stiti, singurele versuri pe care le-am retinut si de care, de asemenea am ramas marcata sunt : « uuu, you touch my tralala, mmm my ding ding dong ». Suna cunoscut, nu ? Eh, ulterior am aflat ca melodia e o prelucrare a unei piese de prin anii ’80, dar ideea e aceeasi. Bai, eu inteleg ca anumite parti ale corpului au fost denumite de-a lungul timpului sub diferite forme ciudate, dar chiar sa ajungem la niste ‘cuvinte’ formate din cateva silabe repetate (mai pe scurt -> interjectii) ? Cu totii ne iubim radacinile, dar interesul pe care il manifestam asupra paleoliticului si caracteristicilor lui, mai ales punerea in practica a acestora este ingrijorator. Ori, se pare ca unora le e mai usor sa inteleaga niste interjectii decat niste cuvinte. Iau ca exemplu, cuplul de viitor Ionel + Marioara (rustic). Pai in cativa ani singurul dialog intre Ionel si Marioara ar fi : « Eu Ion, tu Marioara, touch my tralala si hai sa ne ding ding dong ». Da-ti-o in tralalau’ ma-sii de treaba, regresam !

Ce pot sa mai spun ? Il citez pe Tibi :

Dumnezeu cu Milka !

Sistemu' nervos vegetativ este simpatic!

(Azi am primit un mass chiar fain : Elodia, daca esti pe invisible da un BUZZ !)

Ieri, in ora de engleza, vazandu-ne brusc atat de interesati de studiul diencefalului si a emisferelor cerebrale (nu, mai degraba auzind-ne cum ne pregateam/rupeam/pozitionam fituicile, ca deh, mai era 1 ora pana la teza, trebuiau toate detaliile sa fie puse la punct - la propunerea lui Pufi (Pufi = Anca), din lipsa de lipici am lipit fituicile cu Orbit pt copii. -), profa* a avut o revelatie : « Viata e scurta, mai bine o dormiti ! ». Corect ! In fiecare dimineata cand suna alarma la 6 :50, ma gandesc la asta si o reprogamez la si 55. De obicei nu apuc sa dorm nici macar alea 5 minute in plus, pentru ca specimenul ce se vrea a fi pisica mea, incepe sa isi desfasoare procesul de trezire..Si credeti-ma, nu vreti sa stiti cat de amplu poate deveni un lucru aparent banal, tampit, mai ales cand e efectuat de o pisica si mai ales daca se afla la o distanta de aproximativ 10 cm de mine. Whatsoever, m-am trezit exact cum am specificat mai sus si am pornit inspre scoala, entuziasmata de faptul ca « Georgescu is back » pentru 2 saptamani.

Si cum miercuri prima ora avem ...ghici ce ? biologie !, in intervalul 7 :30 – 8 :23 (azi nu ne-a mai tinut pana la si 28 !) l-am studiat indelung pe prof. Nu va imaginati cu cata intonatie si dramatism de student (ratat sau intrat cu pile) la facultatea de teatru a putut sa predea lectia despre sistemul nervos vegetativ. La orice idee care i se parea interesanta, brusc, pupilele ochilor i se dilatau, intreaga mimica a fetei deborda suspans, iar cand ne dezvaluia intr-un final si restul propozitiei, ranjea plin de satisfactie.

Exemplu : « SNV** coordoneaza si regleaza ... » *respira adanc* « activitatea viscerala.» *cu un ton patimas*

Sau, simpla expresie de « actiune ergotropa » a fost pronuntata atat de clar, raspicat cu atata curiozitate, incat aveam impresia ca tipu’ crede ca preda in fata unui trib de cavemen. Cata pasiune! In fine, trecu si ora asta.

Pauza de dinaintea orei de romana: stateam cu Sab si frecam menta pe afara, cand aflu vestea ca « Baaaaaaaai ! Dam test la romanaaaa ! » Reactia mea a fost una tipica : « Ce pana mea?! Azi? Ora asta? Sunt varza!”. Si ca sa vedeti ca ceea ce invatam la biologie nu e inutil, uitati exact ce s-a intamplat din momentul acela, transpus in fraze stiintifice, predate de Georgescu la prima ora : (citat din caietul meu de biologie >:) )

« SNV simpatic are in general o actiune ergotropa, adica stimuleaza procesele eliberatoare de energie, pregatind organismul pentru « FUGA si LUPTA ! » ; face posibila adaptarea la situatii neobisnuite. »

Da, v-ati prins ! SNV-ul simpatic stimuleaza procesele eliberatoare de energie ; deci eu mi-am folosit energia in urcatul cat mai rapid al scarilor, o intrare rabufnitoare in clasa, am aruncat geaca pe mine intr-un timp record, am convins-o pe Cami ca e spre binele ei sa nu se bazeze pe fituici improvizate in 10 minute (profesionistii stiu de ce !) si aici s-a incheiat procesul de pregatiere, urmand etapa a 2a : « Fuga si lupta ! ». A urmat un adevarat galop pe scari, pana afara, pentru ca exista riscul de a ne intalni cu profa exact la jumatatea traseului. Totul a decurs ca la carte, am scapat de un test ambiguu, mi-am baut cafeaua pe o banca, la 0 grade s.a.m.d. Deci, SNV-ul simpatic a facut posibila adaptarea la situatii neobisnuite: "Cum sa chiulesti in 3 minute".

And... Still we go.

*profa de engleza = specimen sec, in a carui vocabular predomina interjectia « ăăăă », sub diferite intonatii si lungimi, care explica in cele mai mici detalii cerintele exercitiilor de genu’ : « Choose the correct form of the verbs in the brackets », dar care, pe ici pe colo mai are niste revelatii simpatice.

**SNV = Sistemul nervos vegetativ, idiotilor !

Generatia stralucita

Ma enerveaza faptul ca ne incardram in generatia mcdonalds, care isi petrece tot timpul liber in fata unui ecran idiot. Messengerul e cea mai idioata inventie din toate timpurile, care nu face decat sa superficializeze relatiile de orice tip dintre oameni si sa dilueze personalitatile lor. Suntem stersi, nu avem nimic de spus, totul se rezuma la niste smileyuri tampite tastate pe « mess », sau niste discutii un pic mai banale decat « cum e vremea ? », samd. Toata viata sociala se rezuma la avatare, statusuri si la gandul ca « ce fain ar fi daca am avea si altceva de facut ». Dar ajung la trista concluzie ca numai aceste ganduri sunt de noi, cand ne vedem in fata unui fapt aproape implinit, avem tendinta de a zice « nu, eu nu ma mai complic, mai bine stau acasa, pe mess, imi continui activitatea banala de idiot banal cu cele mai banale replici si opinii ».

Alta parte proasta este aceea ca, chiar daca esti un om care ar fi in orice clipa dispus sa urce un munte impreuna cu cativa prieteni, lucrul in discutie devine absolut imposibil atunci cand, efectiv nu ai cu cine. Toti o sa gaseasca scuze idioate, care da, poate sunt in oarecare parte adevarate dar care in nici un caz nu ar fi un obstacol daca chiar iti doresti sa ai o viata inafara monitorului, a unui singur oras, etc.

Nu stiu cu ce suntem noi mai castigati fata de parintii nostri, nu stiu care e avantajul atator explozii tehnologice din jur. Ei macar aveau o comunicare normala, face to face cu prietenii, isi faceau prieteni noi pe o cale absolut normala, mergeau des in tabere si excursii, in concluzie se dezvoltau ca fiinte umane, erau liberi, lucru pe care noi in ritmu’ asta nu o sa-l reusim in veci.

Parerea mea este ca am devenit o generatie banala, suntem niste indivizi carora li s-a oferit pe tava un munte tehnologic. Degeaba pretindem ca am detine un orisicare spirit de aventura, daca atunci cand se ivesc ocaziile, ne fofilam in favoarea activitatilor ieftine de zi cu zi.

Suntem limitati din toate punctele de vedere. Trist

Deep Purple

Marti seara, pe 30 octombrie, ma aflam in tren inspre Bucuresti, cu o mutra entuziasta, ma vedeam deja la concert. Inafara unor politisti care ne-au bagat un laser albastru fix in ochi, pentru a ne intreba doar daca « totul e in ordine », drumul a fost ok. Ar fi fost tare sa fi avut un laser de ala cu luminita in forma de clopotel sau femeie dezbracata, cum tin minte ca aveam cu totii prin clasa I. Era un « must have » al copilariei noastre zbuciumate. Eh, fiind vorba de politisti, nimic nu e imposibil.

Am ajuns in buc, am dat o raita prin gara ca sa ne trezim dupa care am luat metroul si am ajuns in Cismigiu. Rosalul era la datorie, cativa octogenari simpatici citeau presa, noi mergeam agale, observand procesul de trezire al sudistilor. Un pic mai tarziu, am luat-o inspre Jack si acolo am stat pana la 16:30 – 17, cand ne-am urnit spre stadionul Cotroceni.

Am prins un loc destul de bun, in fata scenei. Trupa de deschidere nu mi s-a parut cine stie ce. Dupa o intarzaiere de aproximativ o ora, s-au infiintat si cei de la Deep Purple pe scena. Nu are rost sa comentez cum a fost concertul, atmosfera, etc, pt ca subiectul a fost dezbatut de n ori, pe n siteuri si n posturi de televiziune. Ma rezum la a mentiona ca totul a fost extraordinar, chiar daca au intervenit pe ici pe colo cateva defectiuni tehnice. Fiecare solo in parte a fost impresionant, mie cel mai mult mi-a placut soloul de clape a lui Don Airey, punctul culminant fiind momentul in care a cantat o particica din « Rapsodia Romana » si « Ciocarlia ». Steve Morse e bun, foarte bun, nu are « ceva-ul » lui Blakcmore, dar stie ce face. Chiar daca nici Airey nu e Lord, nici Morse – Blackmore, ambii sunt ‘super tari, frate’. In general, multi sunt dezamagiti de faptul ca pe Gillan nu-l mai tine vocea sa cante “Child in Time” » asemenea ‘dezamagire’ mi se pare stupida. Cu trecerea timpului, e absolut normal sa nu mai ai aceleasi aptitudini vocale ca acum 20 de ani. Eh si chiar daca nu-l tine sa cante « Child in Time », omul inca poseda o voce inconfundabila si o energie de care multi insi duc lipsa. Concluzie : instrumentisti foarte buni, atmosfera pe masura, de asa experiente sper sa tot am parte.

Dupa concert, am « innoptat » in Jack cateva ore bune (spent quality time, though). A urmat drumul inspre gara si apoi inspre casa si multe ore de somn. Cateva zile dupa concert, fata mea inca a mai posedat zambetul ala de om entuziast, satisfacut, tot ce vreti voi.