Ora 7:25. O mutra seaca si cu ochii rosii urca gales pe scarile liceului. Dea, eu. Desi la acea ora aia, fata mea nu era in stare sa exprime nici un sentiment de orice natura ar fi el, eram fericita ca primisem in urma cu 2 minute o insigna de la Sab. Repet, aceasta fericire se consuma deep inside, fata mea avand aceeasi expresie constanta de doua puncte si o bara ( :| ), ca in fiecare dimineata, de altfel.
La prima ora, diriga ne imparte niste chestionare de alea enervante cu intrebari de genul : «care este cea mai mare realizare a ta ? », « cum crezi ca te vad ceilalti ? », etc. Stau si ma gandesc : ce %$#%$ de ‘mare realizare’ puteam sa am eu la 17 ani ?! Analizez situatia : trag cu ochiul si observ ca pentru majoritatea colegilor, intrarea la liceu (de fapt, intrarea la ACEST liceu...) constituia o realizare. Hm, eu chiar nu pun in calcul asta. Nu mi se pare o realizare. La urma urmei toti idio... rectific : toti indivizii intra la liceu, e un scop comun si, hai sa fim seriosi, extrem de usor de atins. Next : nu-mi venea absolut nici o idee. Eu de fapt nici macar realizarea de a fi zis primul cuvant « mama » nu am avut-o. Din surse stravechi, am aflat ca primul meu cuvant a fost « Nu ! » (cu tonul de exclamatie inclus :)), pacat ca nu stiu care a fost circumstanta ce m-a determinat sa-mi incep activitatea de a bate campii cu acest cuvant.
Oricum, un lucru e clar : primul meu « Nu ! » mi-a marcat personalitatea, devenind tic verbal, motto, etc. Si daca tot am deviat de la un subiect pe care oricum nu mi-l propusesem, mi-am amintit si faptul ca eu pronuntasem pentru prima data « mama » destul de tarziu. Probabil pentru ca e blonda si nu-mi prea inspira incredere la vremea aia (nu ca situatia s-ar fi schimbat cu mult, da’ deh...).
Revin la ora de dirigintie. Trecusera zeci de minute din dimineata si fata mea isi capatase prima expresie pe ziua de azi : confuzie, bre ! Stateam si ma holbam la intrebarea aia nula, derulasem o parte din lunga istorie a vietii mele si, nimic... Ma simteam un om nerealizat. Concluzia a fost o bara orizontala in dreptul intrebarii. Dar stai! Brusc mi-a aparut in fata mutra dopata si simpatica a lui Keith Richards pe scena. Da, mai! Am vazut vara asta Rolling Stones live! Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine asta chiar semnifica o realizare. Tai linia aia enervanta si scriu.
Si totusi, oameni buni, nu mai intrebati copiii de 17 ani despre realizarile lor, ii demoralizati. :)
Peste multe ore, inspre seara. Imi amintesc ca trebuie sa ajung la sediul unei firme de curierat sa-mi iau biletele pentru concertul Deep Purple (happy about it, of course). Cobor din scara, fac 2 pasi, dar ce sa vezi ? In fata scarii mele de bloc, da’ EXACT in fata, au inceput astia sapaturile pentru nu stiu ce conducte. Asadar eram in fata unei gropi adanci si lungi, nu aveam pe unde sa trec, in jur roiau o gramada de muncitori (nu trebuie sa spun mai mult, right ?) si escavatoare, etc. Nici macar un pod de ala anemic nu au pus, ca poate na, mai vor eventual sa mai iasa locatarii in lume.
Ma simteam ca cel mai nefericit, calic, zice-ti-i cum vreti voi naufragiat. Vroiam neaparat biletele pentru concert, asadar mi-am luat avant si am facut un salt eroic peste groapa. Mentionez ca prin tot orasul se fac astfel de reparatii, deci, imaginati-va ca drumul meu catre locatie a fost o adevarata aventura presarata de expresii tipice(« *&#$^(« *&#$^(« *&#$^(« *&#$^(« *&#$^(« *&#$^(« *&#$^(« *&#$^(« *&#$^(« *&#$^(« *&#$^(« *&#$^(« *&#$^(« *&#$^(« *&#$^(« *&#$^$&%amp;%amp;%amp;%amp;% de conducte si gropi », etc) unui cetatean care vrea totusi sa circule pe un teren drept si cat de cat sigur.
Nu stiu de ce, da’ imaginea orasului presarata de gropi, mormane de noroi, muncitori, etc imi inspira comunism. Si cand am zis « comunism » mi-am amintit involuntar de Georgescu (din postul trecut).
Deci, imaginea dezolanta a unui camp minat + Georgescu mimand miscarea de flexie in fata clasei = l.o.v.e.
In momentul de fata, pisica mea cred ca incearca sa sodomizeze o bucata de celofan. Ma duc sa o ajut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu