Adrenalina si sentimente patriotice

Tocmai mi-am dat seama ca mereu trebuie sa ma straduiesc pentru a-mi aduce aminte ce fac dimineata.De exemplu, habar n-am ieri cum am ajuns la scoala, ce am avut primele ore, pe unde am vegetat in pauze, s.a.m.d. Eh, nu-mi fac prea multe griji in privinta asta pentru ca si-asa dimineata e cea mai neimportanta parte a zilei. Nu se intampla nimic ce ar putea conta (inafara de dimineata in care am inaugurat oficial podul din fata blocului). Actiunea in sine a zilei incepe mai inspre pranz, cand se mai dezmorteste atmosfera si de asemenea se mai incalzeste putin afara, atat cat sa poti chiuli de la scoala pe o temperatura cat de cat.

Si, bineinteles, firul amintirilor mele din ziua precedenta incepe din momentul in care coboram spornic pe scarile liceului cu scopul de a iesi cat mai repede din scoala. Dea, trebuia sa dam test la bio, numai ca eu, in ultimele doua saptamani nu am simtit nici o atractie fata de cele 10 pagini A4 pe care ar fi trebuit sa le invat. Oricum, revenind la chiulul in sine, am tras concluzia ca elevul vrea sa simta adrenalina. Cel mai bun exemplu ar fi cel de ieri. Desi nu era nici un profesor prin preajma (si chiar daca era, cui credeti ca-i pasa ?), procesul de coborare a scarilor plus iesitul vijelios din incinta scolii a durat maxim 30 de secunde. Si nu, nu a fost din cauza ca pe culoare s-au pus camere de filmat. Hai totusi sa gandim logic : tot ce se filmeaza apare pe un ecran de televizor de ala adus cu pile in tara pe vremea comunismului. Sunt in jur de 15 camere in tot liceul, deci, automat, ecranul va fi impartit in 15 patratele, fiecare patratel dezvaluind zeci de intamplari interesante pe minut, cum ar fi : oameni care intra in baie, oameni care ies din baie, oameni care urca scarile, oameni care coboara scarile, oameni care merg, oameni care stau, etc. Si toata actiunea este intens analizata de un individ care se uita hipnotizat la ecran. Voi chiar credeti ca IQ-ul acelui individ e suficient de mare pentru a recepta atata informatie minuscula redata intr-un timp relativ scurt ?

Ma rog, setea de adrenalina incearca sa fie satisfacuta si in curtea liceului, pe care am strabatut-o ca un grup de tatari, uitandu-ne de mai multe ori sa vedem daca gardianul scolii nu vine dupa noi, desi el n-avea absolut nici un stres si noi stiam asta. Statea si rumega alene, uitandu-se in gol. Ei, macar am chiulit ca la carte. Suntem fraieri oricum.

Tot ieri, mai inspre seara, desi imi parea rau ca nu am mai apucat sa-mi iau bilete la piesa de teatru cu Florin Piersic, am compensat oarecum pierderea. Am fost la liceul de arta la un recital foarte fain de jazz, unde, am constatat cu uimire ca sala (de 100 de locuri) era plina, devenise neincapatoare, se statea chiar si pe jos. Macar in domeniul culturii ar fi cazul sa evoluam.

Azi, am zis din nou pas activitatii scolare pentru 2 ore, din simplul motiv ca imi era somn (bine, se si zvonea ca ne asculta diriga la chimie si in asemenea cazuri nu sunt chiar omul riscului). In drum spre casa mi-a atras atentia un nene de vreo 60-65 de ani, care avea maxim 45 kg si cam 1.55 m. Individu era imbracat intr-un costum foarte country de blugi si pe cap purta o palarie. Pe scurt, arata ca o vrabie costumata in cowboy. Si din ciclul « mica, mica, da’ ridica », avea frate niste corzi vocale de se dezumflau cauciucurile masinilor din parcare cand vorbea (mentionez ca purta o discutie foarte antrenanta la telefon). Trebuia sa ma opresc macar 2 minute sa studiez fenomenul, asa ca m-am prefacut interesata de un afis de prin preajma. Am uitat sa spun ca omul-vrabie era incaltat cu niste ciocate de alea care la mers se aud mai ceva decat tocurile lu’ maica-mea. Mai mult de jumatate din convorbirea telefonica a constat in multe si repetate interjectii, presarate pe alocuri cu intrebarea : « Unde sunteti cu banca ? ». Clar. Dupa 1 minut m-am dat batuta. Ma amuza prea tare imaginea de cowboy subnutrit a individului, in plin contrast cu aptitudinile vocale ale unui Tarzan autentic.

Ajung acasa, imi verific mailul : concertul Helloween si Gammaray s-a anulat. Motivul? Lipsa salii de spectacol si nu mai stiu ce. Nu mai conteaza acum de ce, cand si cum, important este faptul in sine. In acel moment ma aflam in apogeul unei stari nervoase acute. Dar oricum nu are nici un rost. Cum au zis multi, in Ungaria nu se anuleaza nici un concert, ceea ce ar trebui sa dea oarecum de gandit.

Cand am vazut asta, am simtit pe deplin ca traiesc in Romania.

Super varza, frate!